”Trece vremea” (…)

s-a mai dus o săptămână.

vine alta.

iar funia ne strânge mai tare la par.

Sistemul de (in)compatibilităţi

Un sistem de incompatibilităţi şi interdicţii pentru funcţionarii publicii, în general, este unul restrictiv şi excesiv în comparaţie cu alte categorii de oficiali.

Exemplu:

a) Conform Constituţiei Republicii Moldova:

-  art. 70, alin. 1: ” calitatea de deputat este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite, cu excepţia activităţii didactice şi ştiinţifice”;

- art. 99, alin. 1: “funcţia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea oricărei alte funcţii retribuite”.

b) Conform Constituţiei României:

- art. 71, alin. 2: “calitatea de deputat sau de senator este incompatibilă cu exercitarea oricărei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de membru al Guvernului”;

- art. 105, alin. 1: “functia de membru al Guvernului este incompatibilă cu exercitarea altei funcţii publice de autoritate, cu excepţia celei de deputat sau de senator”.

Analizând şi căutând explicaţii referitor la aceste aspecte ale (in) compatibilităţii funcţiilor, am realizat faptul că soluţia compatibilităţii funcţiei de membru al Guvernului cu cea de membru al Parlamentului este specifică raporturilor dintre puterea executivă şi cea legislativă într-un regim parlamentar, cum sunt cele din Marea Britanie, Italia sau eventual România. Constituţiile care consacră un regim semiprezidenţial (de exemplu Franţa) prevăd expres incompatibilitatea dintre cele două funcţii.

Astfel, consider că ar trebui realizată instituirea incompatibilităţii între funcţia de membru al Guvernului şi cea de parlamentar, iar în cazul în care un parlamentar este cooptat în Guvern, acesta poate fi înlocuit cu un supleant sau poate fi suspendat din funcţia deţinută în Legislativ. Deoarece, pornind de la constatarea că un membru al Guvernului, care este concomitent şi parlamentar, face parte implicit din ambele puteri, legislativă şi executivă, se poate trage concluzia că, prin această regulă a compatibilităţii între cele două funcţii, se încalcă principiul separaţiei puterilor în stat, principiu garantat constituţional (art. 6, Constituţia Republicii Moldova). Astfel, în cazul proiectelor de legi iniţiate de Guvern, membrii Executivului care sunt şi deputaţi sau senatori pot participa la vot, devenind astfel, prin analogie, judecători în propria cauză.

Deci, în cazul în care un membru al Parlamentului este cooptat în Guvern, pot fi avute în vedere două soluţii: înlocuirea acestuia cu un supleant, după modelul regimului politic francez, sau suspendarea calităţii de parlamentar pe durata exercitării funcţiei de membru al Guvernului.

Deja, probabil, rămâne la latitudinea legislatorilor să decidă sistemul cel mai corect după care să se conducă, evident şi în măsura în care acesta nu dăunează realizării întocmai a literei Constituţiei.

Liderul politic în contextul crizei politice din Republica Moldova

Perioada crizei (economice) este una foarte dificilă pentru companii, în special pentru că sunt forţate să reducă din cheltuieli, operaţiune destul de greu de realizat în condiţiile în care multe companii nu ştiu ce să reducă şi ce să păstreze.

Perioada crizei (politice) este una şi mai dificilă pentru  politicieni, pentru că anume aceste momente sunt cele care îi definesc  în plenitudinea lor de lideri politici.

În Republica Moldova, criza economică a venit peste criza politică, astfel încât tot ce se mişcă în sens negativ are două cauze importante.

În ziarele, revistele naţionale se pot citi titluri precum „criza politică afectează economia”, „criza politică a redus rulajul la bursă”, „criza politică a afectat modeda naţională”, „criza politică – criza constituţională”, etc., fapt ce denotă incertitudine pentru populaţie.

Aşadar, în contextul situaţiei actuale,  liderul politic moldovean are sarcini foarte importante de realizat, şi asta datorită faptului că anume el este în situaţia în care panica şi depăşirea de situaţie sau reacţia inconsecventă, sau însăşi evidenţierea unei falsităţi sunt acele lucruri pe care nu trebuie să le demonstreze publicului.

Un lider politic, şi mai ales în cazul Republica Moldova, nu are nevoie de premii Nobel , nu trebuie să fie un personaj tragicomic, nu necesită concepte şi transformări pentru a se prezenta poporului.  Aici, relevant este faptul că liderul politic moldovean se afirmă prin însăşi capacităţile lui intelectuale, prin carisma de care poate da dovadă, prin umor uneori, pentru a nu părea nehotorât, sumbru şi robotic.

Verdictul pentru un astfel de „personaj” în ceea ce priveşte criza politică  îl reprezintă faptul că el, liderul politic moldovean trebuie să aibă o atitudine  calmă, consecventă şi controlată.

…eu…

EU? Oare cine sunt? Ce fac? Încotro merg? Ce caut în lumea asta? … Gata, ştiu … Îmi caut echilibrul, echilibrul pierdut câtva timp în urmă … era ca  o reflecţie a unei visări transpusă în realitate.

L-am găsit?

DA, l-am găsit, stătea într-un colţ şi mă striga, dar nu înde-ajuns ca să-l aud … eram asurzită de ecourile reveriei … însă m-am trezit, şi … l-am aflat … într-un sfârşit … echilibrul … sunt fericită … secretul? Nu ştiu…

De ce eram pierdută?  Nu ştiu … poate căutam exact acolo unde ştiam precis că nu voi găsi nimic…

Era război în sufletul meu! „.. ecoul lui şi – acum mai este viu..”, dar  … tristeţea nu mă copleşeşte, nu mă domină, nu mă calcă în picioare … doar sunt în echilibru, am aripi… am demnitate… simt parfumurile trandafirii… sunt fiinţă… exist…