Campanie electorală la uşa sediului

Trei activiste PLDM, finisând treburile curente referitoare  la campanie, ies din sediul partidului  şi se îndreaptă încetişor spre casă. Nu reuşesc să facă câţiva paşi de la uşa sediului, că un bărbat  , fumându-şi ţigara de seară, lângă uşa sediului unui alt partid (vecin cu sediul PLDM), vizavi de un copac ce zăcea în frunzele sale îngălbenite de timp, le strigă din urmă:
- Fetelor, votaţi MAE?!
Fapt la care fetele îşi întorc privirea, şi….  uimite de personalitatea bărbatului (vice-preşedintele MAE) care a pus această întrebare, îi răspund într-un  glas, aşa ca să răsune toată strada şi să ştie şi  bărbatul dat că:
- NOI VOTĂM PLDM!

undeva in mijlocul padurii

afaceri vechi, dar totuşi noi…

Piaţa Uniunii Europene este una foarte viabilă şi profitabilă pentru afacerile moldoveneşti din domeniul agricol, în contextul în care s-a pierdut o cotă importantă pe piaţa Rusiei.

Analizând distribuţia produselor viti-vinicole pe piaţa Uniunii Europene, pentru începutul anului 2010, cu un stoc de circa 24 mln decalitri de vinuri, exporturi totale în primul trimestru în valoare de 313,2 mln dolari SUA, s-a prognozat pentru anul 2011 export de circa 1 mln decalitri de vinuri pe piaţa europeană. Această prognoză are ca suport oportunităţile sectorului viti-vinicol moldovenesc, care  sunt unele majore:

• condiţii climaterice favorabile de producere a materiei prime agricole calitative pentru realiyarea produselor vinicole de calitate;
• acces facilitat pe piaţa Uniunii Europene în baza Acordului de mic trafic la frontieră, Acordului de comerţ asimetric, perspective favorabile pentru semnarea Acordului de comerţ liber cu Uniunea Europeană;
• disponibilitatea organizaţiilor financiare internaţionale şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă financiară şi tehnică pentru dezvoltarea şi modernizarea sectorului agrar, inclusiv sectorul viti-vinicol;
• potenţial înalt pentru lărgirea sortimentului şi creşterea volumelor producţiei cu valoare adăugată sporită.

Cu toate aceastea piaţa viti-vinicolă europeană prezintă anumite incovenienţe, în contextul în care:

• este prezent 70% din consumul mondial de vinuri;
• producţie de vin de 65%-70%  din producţia mondială;
• Marea Britanie importă 39%, Germania – 18% din importul europeană de vinuri;
• nivelul de consum şi preferinţele consumatorilor se situează de la 20 la 50 litri anual;
• anual se cheltuie 1,3 miliarde de euro pentru debarasarea de cantităţile de vin ce rămân nevândute;
• importurile anuale de struguri de masă ale Germaniei şi Marii Britanii ating 1/3 din importul mondial de struguri;
• concurenţă acerbă pe piaţa strugurilor de masă, tehnologii moderne utilizate pe larg în ţări exportatoare pe piaţa europeană precum: Argentina, Chile, Nigeria, etc.; importurile din “Lumea Nouă” crescând în fiecare an cu aproximativ 10%, etc.

Astfel, sectorul vinicol rămâne a fi unul destul de imprevizibil.

Luând în considerare toate acestea, nu se poate de lăsat în umbră faptul că anual suprafaţa plantaţiile viticole creşte, chiar dacă  cu o rată descrescătoare, ceea ce demonstrează interesul agricultorilor de a prelucra pământurile în modul cuvenit.

O idee de afacere viabilă ar fi înfiinţarea plantaţiilor de vie cu struguri de masă:

• investiţiile pot fi acoperite prin proiectele de dezvoltare rurală oferite în cadrul mai multor programe de finanţare internaţională a sectorului agrar (rural).

Punctele slabe ale afacerii ar deveni : forţa de muncă insuficientă, piaţa de desfacere europeană intangibilă pentru cei ce nu dispun de calitate la nivelul standardelor europene.

Şi totuşi, la o investiţie de circa 300000 – 600000 lei pe acest sector, profitul brut poate fi obţinut chiar din primul anul de rod.

Interesant, profitabil, vechi, dar totuşi nou!

Duşmanul de Sally Eichhorst

Timpul, inamicul necunoscut, îşi urmează pulsul ritmic.

Fără a putea fi oprit, merge cu putere înainte, distrugând vieţile celor care întârzie.

Se aud ţipete: „Aşteaptă, mâine, imediat”, dar este prea târziu.

Timpul îşi vede de drum, pentru că nu aşteaptă pe nimeni.

Timpul nu face promisiuni şi nu acceptă responsabilităţi pentru vieţile ticsite de irosiri.

Un muribund, singur, slab şi înfrigurat, şopteşte: „Timpule, de ce m-ai dezamăgit?

Atât de multe lucruri au rămas nespuse, nefăcute – tu unde erai şi de ce  nu ai avut grijă ca ele să se întâmple?”

Întreaga viaţă îi trece prin faţa ochilor, fiecare moment irosit îi aduce aminte de ce ar fi putut fi.

Nu va mai exista nici o altă zi de mâine pentru că ziua de mâine a venit prea curând şi nu rămân decât zilele de ieri.

Timpul se uită un moment şi se întristează de o astfel de viaţă irosită. Atât de multe provocări, care nu au fost rezolvate, atâtea relaţii fără însemnătate, atâtea locuri nestrăbătute şi atâtea planuri nerealizate.

Pentru o clipă, Timpul îşi aduce aminte de cei ce au îndurat aceeaşi soartă.

Poate că timpul este duşmanul necunoscut, dar alegerile individuale, ale fiecăruia dintre noi, reprezintă DUŞMANUL CUNOSCUT.

Sally Eichhorst

trepte …

Criza economică (mondială, regională sau naţională) a fost şi este subiectul cel mai discutat sub toate aspectele. E curios, pentru că majoritatea specialiştilor în domeniu afirmă că această criză a fost intenţionat provocată.

Probabil.

Însă, ……

iată aşa cum a început criza…    …. iar unii oameni se gândeau că aceasta nu reprezintă ceva important şi nici periculos, de aceea totul va fi ok, dar acum vedem ca nu e chiar aşa.

Câteodată ne gândim că “ăsta e sfârşitul” şi încă  sperăm să ne ridicăm din nou în curând … …  dar foarte rapid  ne dăm seama că mai degrabă ne vom prăbuşi într-o altă prăpastie, cu mult mai mare.

Unii  încearcă să ne salveze de sărăcie şi dificultăţi … … dar nimeni nu reuşeşte  … … nici chiar guvernul.

Însuşi companiile mari necesită ajutor şi bani … … de la ţările sărace.

Iar unor oameni niciodată nu le-au ajuns bani … … Iar acum, pe timp de criză,  vor “dispărea” mai uşor  sau vor fi şi mai înfometaţi ca oricând.

Deci, provocată sau nu, dorită sau nu, criza economică este egală cu ” multe jertfe”.

Astfel, în aşa situaţii fiecare dintre noi ar fi bucuros să posede  fizic cât mai mulţi bani posibil, să lucreze într-o companie (care încă e în stare de solvabilitate), să aibă mijloace financiare pentru a-şi cumpăra cel puţin strictul necesar sau pentru a-şi îmbrăca copiii, etc…

Însă,… există şi  foarte puţini oameni care au exact acum  şansa să câştige  mai mult ca oricând…

Curios!… Dar asta este economia!…

48 legi ale puterii

“Puterea, dacă are drept temelie dorinţa de a domina, este doar o ambiţie  stupidă [...]”

Antoine de Saint-Exupery

Probabil că mulţi se întreabă ce semnifică puterea.

Sigur că mulţi dintre ei au încercat să definească această noţiune.

Judecând după caracterul evenimentelor istorice, precum şi după personalităţile remarcante ale unei sau ale altei etape de dezvoltare a unei societăţi, se observă anumite trăsături comune între ele.  Aceste trăsături comune rezidă din învăţămintele  generate de anumite victorii sau înfrângeri ale înaintaşilor. Ele cu timpul s-au format ca legităţi ce guvernează atât ascensiunile, cât şi declinurile.

Robert Green a formulat 48 de legi ale puterii:

Legea 1. Niciodată să nu-ţi pui în umbră superiorul
Legea 2. Nu te încrede prea mult în prieteni, învaţă să te foloseşti de duşmani
Legea 3. Ascunde-ţi intenţiile
Legea 4. Spune întotdeauna mai puţin decât este necesar
Legea 5. Reputaţia contează enorm – apărăţi-o din toate puterile
Legea 6. Ieşi în evidenţă cu orice preţ
Legea 7. Pune-i pe alţii să muncească în locul tău, dar atribuie-ţi toate meritele
Legea 8. Fă oamenii să vină la tine – la nevoie,  foloseşte o momeală
Legea 9. Adjudecă-ţi victoria prin fapte,  niciodată prin vorbe
Legea 10. Pericol de contaminare: evită-i pe cei nefericiţi şi ghinionişti
Legea 11. Fă-te indispensabil
Legea 12. Dezarmează-ţi victima prin sinceritate calculată şi generozitate selectivă
Legea 13. Când ceri ajutorul cuiva,  fă apel la interesul,  niciodată la bunavoinţa sau la recunoştinţa persoanei solicitate
Legea 14. Pretinde-te prieten, dar acţioneaza ca spion
Legea 15. Zdrobeşte-ţi duşmanul şi lasă-l fără răsuflare
Legea 16. Foloseşte-ţi propria absenţă pentru a-ţi spori prestigiul
Legea 17. Intreţine teama celorlalţi prin suspans: cultivă-ţi un aer de imprevizibilitate
Legea 18. Nu înălţa în jurul tău ziduri de cetate – izolarea este periculoasă
Legea 19. Nu te avânta orbeşte: ai grijă să nu dai în cine nu trebuie
Legea 20. Nu te angaja faţă de nimeni
Legea 21. Fă pe prostul ca să-i prinzi pe proşti
Legea 22. Prefă-te că ai capitula – Transformă slabiciunea în putere
Legea 23. Concentrează-ţi forţele
Legea 24. Joacă rolul curteanului desăvârşit
Legea 25. Re-creează-te pe tine însuţi
Legea 26. Păstrează-ţi mâinile curate
Legea 27.  Exploatează nevoia oamenilor de a crede şi creează-ţi o armată de adulători
Legea 28. Acţioneaza plin de cutezanţă
Legea 29. Plănuieşte totul, punct cu punct, până la capăt
Legea 30. Lasă-i pe oameni să creadă că faci totul fără efort
Legea 31. Nu lăsa jocul să-ţi scape de sub control: Determină-i pe ceilalţi să joace cu cărţile pe care li le serveşti tu
Legea 32. Foloseşte-te de fantezia oamenilor
Legea 33. Descoperă punctul slab al fiecăruia
Legea 34. Poartă-te regeşte şi vei fi tratat ca un rege
Legea 35. Ai grijă să fii în locul potrivit,  la momentul potrivit
Legea 36. Dispreţuieste lucrurile pe care nu le poţi avea – cea mai bună răzbunare este să le ignori
Legea 37. Ia-le ochii
Legea 38. Gândeşte ca tine, dar poartă-te ca toţi ceilalţi
Legea 39. Scoate vânatul din vizuină şi adu-l în bătaia puştii
Legea 40. Nu te încrede în ceea ce primeşti gratis
Legea 41. Evită să calci pe urmele unui om mare
Legea 42. Loveşte păstorul şi turma se va împrăştia
Legea 43. Manipulează oamenii prin lucrurile la care ţin şi în care cred
Legea 44. Utilizează efectul oglinzii pentru a-ţi dezarma şi înfuria adversarul
Legea 45. Afirmă sus şi tare necesitatea schimbării,  dar nu trece niciodată la reforme radicale bruşte
Legea 46. Nu da niciodată impresia că ai fi perfect
Legea 47. Nu îţi depăşi obiectivul propus – după ce ai obţinut victoria,  învaţă să te opreşti la timp
Legea 48. Rămâi fluid asemenea apei

Probabil că legile sunt dure,

însă

Sigur că pentru a avea succes trebuie aplicate!

Acordul privind micul trafic la frontieră (noţiuni generale)

Acordul privind micul trafic la frontieră  semnat la 13 noiembrie 2009, la Bucureşti, a fost ratificat de către Camera Deputaţilor şi Senatul României, la 12 şi respectiv 14 ianuarie 2010, cu unanimitate de voturi.

Legea  privind ratificarea Acordului dintre Guvernul Romaniei şi Guvernul Republicii Moldova privind micul trafic de frontieră a fost pubclicată în Monitorul Oficial al României nr. 0053 din 22 ianuarie 2010.

Noţiunile generale ale Acordului privind micul trafic la frontieră se rezumă la următoarele:

1. Termeni:
   • Zona de frontieră – teritoriul ce nu depăşeşte 30 km de la frontiera de stat, şi se află pe de o parte şi alta a frontierei de stat dintre RM şi România.
   • Rezidenţi în zona de frontieră – persoanele ce locuiesc legal în zona de frontieră de cel puţin 1 an.
   • Mic trafic la frontieră – trecerea frecventă a frontierei comune de către rezidenţi, şi care intenţionează să rămână în zona de frontieră a statului vecin pentru o perioadă de cel mult 3 luni de şedere neîntreruptă, calculată de la data trecerii frontierei.
   • Permisul de mic trafic la frontieră – document ce dă drept rezidenţilor în zona de frontieră de a trece frontiera în regim de mic trafic la frontieră.
2. Condiţii pentru eliberarea permisului:
   • Posesia unui paşaport valabil.
   • Prezentarea documentelor ce atestă că sunt rezidenţi în zona de frontieră.

• pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din RM – buletin de identitate; permis de şedere pentru cetăţenii străini, buletin de identitate pentru apatrizi;
• pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din România – cartea de identitate, permis de şedere temporară, permis de şedere în scop de muncă, permis de şedere permanentă, carte de rezidenţă pentru străinii membri de familie, carte de rezidenţă permanentă pentru străinii membri de familie, certificat de înregistrare, carte de rezidenţă pentru membrii de familie, carte de rezidenţă permanentă pentru membrii de familie, carte de rezidenţă pentru cetăţenii UE.
• Dovedirea existenţei motivelor întemeiate pentru trecerea frontierei comune (ca de exemplu: vizitarea rudelor; însoţirea rudelor pentru asistenţă medicală; participarea la programe în domeniul economic şi schimburi în domeniul economic, cultural, ştiinţific, medical, sportiv, mass-media sau educaţie; promovarea unor interese economice, vizitarea mormintelor rudelor, etc.).
• Nu reprezintă o ameninţare pentru ordinea publică, siguranţa naţională, sănătatea publică sau relaţiile internaţionale dintre RM şi România.
• Nu fac subiectul unei expulzări sau interdicţii cu scopul de a le fi refuzată intrarea
  • pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din RM – datele minorilor în vârstă de până la 16 ani sunt înscrise în paşaportul unuia dintre părinţi;
  • pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din România – datele minorilor în vârstă de până la 14 ani sunt înscrise în paşaportul unuia dintre părinţi.

3. Minorii, în cazul în care nu dispun de paşapoarte individuale:

• pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din RM – datele minorilor în vârstă de până la 16 ani sunt înscrise în paşaportul unuia dintre părinţi;
• pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din România – datele minorilor în vârstă de până la 14 ani sunt înscrise în paşaportul unuia dintre părinţi.

4.  Valabilitatea pemisului de mic trafic la frontieră – de la 2 la 5 ani.

5. Taxa pentru eliberarea permisului de mic trafic la frontieră nu va depăşi taxa pentru emiterea vizelor de scurtă şedere.

6. Autorităţile competente pentru eliberarea pemiselor de mic trafic la frontieră:

• pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din RM – misiunea diplomatică şi oficiile consulare ale României în RM
• pentru rezidenţii din zona de mic trafic la frontieră din România – misiunea diplomatică şi oficiile consulare ale RM în România

7. Perioada – cel mult 3 luni de şedere neîntreruptă de la data trecerii frontierei.

8. Trecerea frontierei are loc prin punctele deschide de trecere a frontierei.

9. Pierderea, deteriorarea sau furtul permisului de mic trafic la frontieră pe teritoriul celuilalt stat, se declară la autoritatea de frontieră competentă. În caz de găsire a documentelor furate/pierdute, acestea vor fi înaintate autorităţii emitente.

Confruntare sau colaborare?

Trăim un eveniment istoric pentru Republica Moldova.

Ieşiţi din noaptea dură a fenomenului politic ce s-a perindat ochilor timp de 8 ani , şi după ce am simţit pe propria piele aşa numita perioadă de tranziţie, încercăm totuşi să înţelegem care este rolul şi importanţa partidelor politice. Această caracteristică a democraţiei este semnificativă în contextul în care există un consens politic, există o colaborare a acestora pentru edificarea unui stat de drept.

Însuşi  ideea de democraţie presupune nu numai puterea majorităţii, dar şi dreptul la existenţă şi legitimare a minorităţii, prin care se exprimă voinţa nemijlocită a majorităţii. Anume această caracteristică desemnează un dezechilibru în societate din punct de vedere al faptului că cetăţenii sunt grupaţi în formaţiuni politice diferite cu viziuni diferite în ceea ce priveşte actul de conducere. Astfel, apar diverse situaţii de conflict, atât între cetăţeni, ca membri ai formaţiunilor politice, cât şi însuşi între formaţiunile politice ca organisme de sine stătătoare.

În Republica Moldova, această stare de conflict, a generat o dată cu apariţia unor stimuli interni de „trezire” a cetăţenilor din coşmarul pe care nici nu credeau că-l trăiesc. Conflictul s-a mărit o dată cu începerea prăbuşirii unui sistem de guvernare anarhic şi începerea unei guvernări cu mult mai aproape de conceptul de democraţie şi civilizaţie. În acest context, este vorba despre sistemul comunist şi sistemul liberal democratic.

Până la atingerea acestui rezultat semnificativ pentru Republica Moldova, şi anume căderea sistemului comunist, a fost nevoie de o opoziţie activistă, o opoziţie care a ştiut să ceară, a ştiut să se facă cel puţin auzită şi văzută nu doar la nivel naţional, dar şi internaţional. Acum luând în considerare faptul că după petrecerea alegerilor electorale anticipate, deja opoziţia  de atunci e la guvernare şi îşi îndeplineşte profesionist  activitatea de conducere a ţării, iar guvernanţii de atunci se află nemijlocit în poziţia de opozanţi.

Desigur, că în contextul situaţiilor de conflicte legislative, constituţionale, generate de neputinţa de alegere a preşedintelui ţării, opoziţia de acum şi-a arătat poziţia de nerecunoaştere a instaurării unui nou regim de guvernare în ţară. Astfel, nu a participat la scrutinele de alegeri a preşedintelui, precum şi nu au propus nici un candidat la această funcţie. Această situaţie a creat disensiuni în ceea ce priveşte realaţia guvernare-opoziţie,  situaţie inevitabilă în contextul în care se câştigă puterea ce aparţinea pe termen scurt altei formaţiuni politice, la fel obţinută pe calea  alegerilor.  Aceste disensiuni au la bază divergenţele apărute între opozanţi, în special generate de opoziţie cu scopul de a dezechilibra situaţia politică , adusă cu greu la o stare cel puţin de certitudine a viitorului ei pe termen scurt.

Confruntare sau colaborare? Interesantă întrebare, care poate avea un răspuns bifurcat, deoarece, ambele concepte au atât avantaje, cât şi dezavantaje.

În ceea ce priveşte confruntarea guvernării cu opoziţia, aceasta poate avea următoarele consecinţe în contextul situaţiei actuale din Republica Moldova:

-         Generarea unui flux de informaţii referitoare la actul guvernării atât dezinformatoare, cât şi pozitive, astfel încât cetăţeanul va fi într-o stare de incertitudine, nu va putea delibera adevărul;

-         Existenţa unor „strămutări” politice (ceea ce deja există);

-         Efectuarea unor mişcări stradale care duc la ponegrirea actului de guvernare, la „edificarea” unei imagini negative a noii guvernări (acţiuni care deja au început a se contura prin mişcarea stardală efectuată de „tinerii” comunişti);

-         Stabilirea unor direcţii neprioritare de activitate a Guvernului din cauza încercării de aplanare a conflictului guvernare – opoziţie, ş.a.

În ceea ce priveşte colaborarea dintre guvernare şi opoziţie, atunci aceasta poate genera următoarele:

-          Edificarea unui stat cu respectarea principiilor generale de drept;

-         Stabilirea unui act de guvernare eficient, prin colaborarea tuturor forţelor politice;

-         „Repararea” imaginii ţării, în contextul în care este nevoie acută de investitori străini;

-         Stabilirea unui cadru legislativ puternic, armonizat la legislaţia internaţională, în special cea europeană, pentru desfăşurarea activităţilor economice, politice şi sociale în mod eficient;

-         Existenţa unui risc de monopolizare a actului de guvernare, astfel încât opinia unei minorităţi să nu poată fi luată în calcul, ş.a.

Astfel, atât confruntarea, cât şi colaborarea guvernare – opoziţie, poate avea consecinţe pozitive, cât şi negative. În acest mod sunt satisfăcute atât interesele noii guvernări, cât şi cele ale opoziţiei, însă fără a influenţa semnificativ actul de guvernare în folosul cetăţenilor.

Carenţe legislative (I)

Contabilitatea, ca termen definit în actele normative, legiferată prin Legea Contabilităţii nr. 113-XVI, ce a intrat în vigoare la 27.04.2007, se prezintă la art.3, alin. (1) sub următoarea formă: sistem complex de colectare, identificare, grupare, prelucrare, înregistrare, ge­neralizare a elementelor contabile şi de raportare financiară.

În mod evident, acest sistem, ce cuprinde un complex de acţiuni, trebuie să se conformeze anumitor reguli, numite în lege, reguli de ţinere a contabilităţii. Astfel, printre principalele reguli de ţinere a contabilităţii se enumeră corectitudinea atribuirii veniturilor şi cheltuielilor la perioada de gestiune în care au fost obţinute sau efectuate, indiferent de momentul achitării, plăţii sau compensării prin alte forme.

Conform art. 17, alin. (14), alin. (15), alin. (16) din Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007:

• profitul sau pierderea , adică rezultatul financiar al entităţii, se determină cu total cumulativ de la începutul perioadei de gestiune;
• închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli se face, de regulă, la sfârşitul perioadei de gestiune;
• repartizarea profitului se face pe destinaţie, conform deciziei Adunării Generale a Asociaţilor, după aprobarea rapoartelor financiare anuale;
• pierderea se acoperă la decizia fondatorilor din următoarele surse: rezerve, profitul net al perioadei precedente, contribuţiile suplimentare ale asociaţilor, capitalul social.

Astfel avem următoarea situaţie:

1) Conform metodei contabilităţii, principalul procedeu prin care se asigură dubla reprezentare a averii este bilanţul contabil. Acesta este structurat în felul următor:

ACTIV	Suma,lei	PASIV	Suma, lei
I. Active pe termen lung (t/l) -   active nemateriale -   active materiale pe t/ l -   active financiare pe t/l -   alte active pe t/l		III. Capitalul propriu -   capital social -   rezerve -   profit nerep. (pierd. neacop.) -   capital secundar	+ + + +(-) +
II. Active curente -   stocuri de mărfuri şi materiale -   creanţe curente -   investiţii curente -   mijloace băneşti -   alte active curente		IV. Datorii pe termen lung (t/l) -   datorii financiare pe t/l -   datorii pe t/l calculate V. Datorii curente -   datorii financiare curente -   datorii comerciale curente -   datorii curente calculate
Total ACTIV	=	Total PASIV	=

Principala particularitate a bilanţului contabil constă în egalitatea activelor şi pasivelor.

2) Regulă fundamentală este şi faptul că valoarea Activelor Nete (AN) trebuie să fie mai mare sau egală cu valoarea Capitalului Social (CS): AN ≥ CS.

Definirea termenilor:

-         active nete – reprezintă la nivel general patrimoniul net al entităţii;

-         capital social – reprezintă valoarea aporturilor proprietarilor entităţii la patrimoniul acesteia depuse în contul achitării acţiunilor (cotelor) pentru asigurarea activităţii entităţii (aporturi pentru care entitatea achită dividende în funcţie de cota aportului fiecărui asociat al entităţii).

3) Efectuarea unor calcule:

AN = Total ACTIV – Total DATORII, ↔ AN = Capitalul propriu, ↔ Capitalul propriu ≥ CS – operaţie perfect logică.

În mod evident, pe parcursul desfăşurării activităţii, la calcularea AN (sau a capitalul propriu), entitatea se poate confrunta cu următoarele cazuri:

a)      Capitalul propriu ≥ CS – ceea ce demonstrează faptul că capitalul social nu este unul conservat, iar activitatea economică a entităţii este caracterizată de obţinerea profitului pe parcursul perioadei de gestiune pentru care se efectuează calculele.

b)      Capitalul propriu = CS – aceasta se reduce la faptul că pe parcursul perioadei de gestiune, entitatea economică are un rezultat financiar total egal cu zero, rezervele sunt egale cu zero.

c)      Capitalul propriu < CS – situaţie când entitatea obţine pierderi mai mari decât suma celorlalte componente ale capitalului propriu.

Astfel, după efectuarea acestor calcule simple şi după consultarea actelor normative în vigoare (Legea Contabilităţii nr. 113-XVI din 27.04.2007),  apare întrebarea, cum poate entitatea să acopere pierderea suportată în perioada de gestiune din contul capitalului social­? Adică, cum poate să acopere o obligaţie din contul unei alte alte obligaţii?

Organizarea eficientă a activităţii unei entităţi economice – sisteme “istorice”

Încă de la apariţia grupurilor organizate ce aveau ca scop producerea sau comercializarea unor bunuri (produse, servicii), acestea s-au preocupat de o problemă importantă din cadrul activităţii economice, şi-anume: “ce metodă de organizare trebuie să aplic astfel încât activitatea pe care o desfăşor să fie eficientă?”.

În mod evident, pe parcursul evoluţiei istorice a societăţii (informaţionale)  răspunsurile au fost diferite.  Într-un început pe când se încerca partajarea datelor electronice între calculatoare (încă de prin anii ’50), pentru ca activitatea întreprinderii să nu fie periclitată se modelau noi şi noi aplicaţii software întru ajutorarea transferului mai uşor de date.

Astfel, în fazele incipiente ale computerizării, formatele de date erau speciale (închise), iar sistemele erau în consecinţă şi ele închise, adică la modul practic – producătorii nu puteau comunica eficient într eei, dacă nu foloseau aceeaşi aplicaţie software.

La începutul anilor ’70, a apărut un model nou de comerţ electronic de date, numit Transfer Electronic al Fondurilor – EFT (Electronic Fund Transfer), sistem utilizat de bănci şi instituţiile financiare pentru a permite transferarea unor sume mari de bani între ele sau/şi securizarea afacerilor. Până în ziua de astăzi, în Guvernul Federal al SUA este utilizat sistemul EFT pentru efectuarea diferitor plăţi.

Spre sfârşitul anilor ’70 a apărut un nou model în computerizarea afacerilor,  Schimbul Reciproc de Date Electronice – EDI (Electronic Data Interchange).  Acest sistem permitea schimul de informaţii între mai multe companii pe suportul unor reţele private – Reţele cu valoare Adăugată (VAN – Value Added Network). Pe lângă multiplele avantaje ce le prevedea, sistemul EDI n-a penetrat piaţa la nivelul scontat din cauza costurilor ridicate de implimentare şi a problemelor de incompatibilitate între versiunile EDI.

În mod evident au urmat sisteme, considerate la un moment dat revoluţionare, precum: e-mailul, groupware-ul, apoi world wide web-ul sau link-ul hypertext, browser-ul.

Însă, sistemul EDI, pe lângă aceste forme noi de comerţ electronic, prezintă şi astăzi un mare interes pentru întreprinderi/companii, deoarece:

Scopul principal al EDI este comunicarea electronică directă care să permită o prelucrare directă a unui volum de date structurat, ce nu conţine elemente redundante, precum în cazul mediilor tradiţionale (hîrtie). Prin EDI se pot transfera două tipuri diferite de date. Astfel, sistemele EDI (Electronic Data Interchange) , se referă la relaţiile dintre două sau mai multe firme. Acest sistem poate fi aplicat relaţiilor simple dintre un singur cumpărător şi un singur vânzător, cât şi sistemelor complexe de distribuţie care leagă sute de furnizori şi producători. Sistemele Electronic Data Interchange (EDI) ajută afacerile să-şi conducă lanţurile de aprovizionare. Lanţul de aprovizionare al unei firme se referă la relaţia dintre producătorii echipamentelor originale, producătorii secundari, distribuitori, firmele de expediere, vânzătorii cu amănuntul şi consumatori. Sistemele tradiţionale EDI sunt o combinaţie de calculatoare şi echipament de comunicare care dă afacerilor posibilitatea de a conduce electronic tranzacţii sigure şi de încredere. Sistemele EDI tradiţionale, în contrast cu sistemele EDI care au la bază Internetul, folosesc reţeaua VAN. VAN este o reţea închisă care include toţi membrii unui proces de producţie. Fiecare furnizor, producător şi distribuitor sunt legaţi la sistemul EDI prin reţeaua VAN. EDI urmăresc şi clasează contabilitatea zilnică şi inventarul unei afaceri. Schimbul electronic de date (EDI –Electronic Data Interchange) presupune utilizarea de formate standard pentru transmiterea de date cu caracter economic între companii. Aceasta implică încheierea în prealabil a unui acord individual între partenerii implicaţi în comunicaţie, conţinând formatul de date utilizat şi probleme legate de securitatea comunicaţiei.

Avantajele sistemului EDI sunt compromise, şi cheltuielile cresc. Internetul îmbunătăţeşte standardele EDI făcîndu-l mai accesibil unui grup mai mare de producători, distribuitori şi vânzători cu amănuntul. Utilizând EDI se reduc, într-adevăr, costurile de execuţie ale unei tranzacţii, dar cresc, pe de altă parte, costurile negocierii acesteia.

Un alt sistem de procesare, Sistemul ERP (Enterprise Resource Planning) este instrumentul software care facilitează integrarea tuturor informaţiilor dintr-o organizaţie într-o platformă unică. Scopul ERP este să asigure transparenţa datelor în cadrul unei organizaţii şi să faciliteze accesul la orice tip de informaţie utilă în desfăşurarea activităţii.

Istoria sistemelor ERP datează din anii 1960 cand acest tip de aplicaţie software era folosit cu preponderenţă pentru asistarea procesului de producţie. Primul produs de acest tip a fost MRP (Material Resource Planning)^.

Deşi utile in activitatea de producţie, aceste aplicaţii nu işi extindeau functionalităţile şi spre alte zone de interes pentru o întreprindere precum contabilitate, resurse umane, vânzări.

Incepând cu anii ’90 sistemele ERP au început să ia forma aplicaţiilor actuale. Deşi dupa apariţia MRP funcţionalităţile acestui tip de programe au inceput să se extindă, ERP-ul actual a luat fiinţă în momentul în care informaţiile au putut fi centralizate într-o platformă comună şi funcţionalităţile sale au fost integrate^.

Astăzi, sistemele ERP fac un nou pas in dezvoltarea lor prin utilizarea internetului pentru eficientizarea funcţionalităţilor. Clienţii de la mii de kilometri distantă pot avea acces la stadiul propriei comenzi sau la stocurile companiei furnizoare prin integrarea facilităţilor ERP cu aplicaţiile WEB.

Sistemele ERP, sunt programe modulare, fiecare arie de activitate a companiei fiind acoperită de catre o aplicaţie specifică. Modulele unui sistem ERP funcţionează integrat utilizând o bază de date comună, sau pot funcţiona independent. Pot fi enumerate câteva categorii de module care servesc la gestionarea cu eficienţa a unei întreprinderi:

• Producţie: planificarea si urmărirea productiei
• Gestiune: evidenţa stocurilor, a furnizorilor, a plaţilor şi încasarilor
• Salarii: calculul salariilor şi managementul informaţiilor referitoare la personal
• Contabilitate: evidenţa financiar contabilă
• Imobilizări: evidenţa mijloacelor fixe şi calculul amortizării
• CRM: managementul relaţiilor cu clienţii
• BI: rapoarte, analize, prognoze

Actualmente, în lumea afacerilor “grele”, funcţionează atât sistemul EDI, cât şi sistemul ERP, fiecare prezentând avantajele lui, specifice activităţii la care se referă. Astfel, în alegerea unei metode de eficientizare a afacerilor, trebuie de urmat un sistem informatic bine corelat la necesităţile întreprinderii.