afaceri vechi, dar totuşi noi…

Piaţa Uniunii Europene este una foarte viabilă şi profitabilă pentru afacerile moldoveneşti din domeniul agricol, în contextul în care s-a pierdut o cotă importantă pe piaţa Rusiei.

Analizând distribuţia produselor viti-vinicole pe piaţa Uniunii Europene, pentru începutul anului 2010, cu un stoc de circa 24 mln decalitri de vinuri, exporturi totale în primul trimestru în valoare de 313,2 mln dolari SUA, s-a prognozat pentru anul 2011 export de circa 1 mln decalitri de vinuri pe piaţa europeană. Această prognoză are ca suport oportunităţile sectorului viti-vinicol moldovenesc, care  sunt unele majore:

• condiţii climaterice favorabile de producere a materiei prime agricole calitative pentru realiyarea produselor vinicole de calitate;
• acces facilitat pe piaţa Uniunii Europene în baza Acordului de mic trafic la frontieră, Acordului de comerţ asimetric, perspective favorabile pentru semnarea Acordului de comerţ liber cu Uniunea Europeană;
• disponibilitatea organizaţiilor financiare internaţionale şi a ţărilor donatoare de a acorda asistenţă financiară şi tehnică pentru dezvoltarea şi modernizarea sectorului agrar, inclusiv sectorul viti-vinicol;
• potenţial înalt pentru lărgirea sortimentului şi creşterea volumelor producţiei cu valoare adăugată sporită.

Cu toate aceastea piaţa viti-vinicolă europeană prezintă anumite incovenienţe, în contextul în care:

• este prezent 70% din consumul mondial de vinuri;
• producţie de vin de 65%-70%  din producţia mondială;
• Marea Britanie importă 39%, Germania – 18% din importul europeană de vinuri;
• nivelul de consum şi preferinţele consumatorilor se situează de la 20 la 50 litri anual;
• anual se cheltuie 1,3 miliarde de euro pentru debarasarea de cantităţile de vin ce rămân nevândute;
• importurile anuale de struguri de masă ale Germaniei şi Marii Britanii ating 1/3 din importul mondial de struguri;
• concurenţă acerbă pe piaţa strugurilor de masă, tehnologii moderne utilizate pe larg în ţări exportatoare pe piaţa europeană precum: Argentina, Chile, Nigeria, etc.; importurile din “Lumea Nouă” crescând în fiecare an cu aproximativ 10%, etc.

Astfel, sectorul vinicol rămâne a fi unul destul de imprevizibil.

Luând în considerare toate acestea, nu se poate de lăsat în umbră faptul că anual suprafaţa plantaţiile viticole creşte, chiar dacă  cu o rată descrescătoare, ceea ce demonstrează interesul agricultorilor de a prelucra pământurile în modul cuvenit.

O idee de afacere viabilă ar fi înfiinţarea plantaţiilor de vie cu struguri de masă:

• investiţiile pot fi acoperite prin proiectele de dezvoltare rurală oferite în cadrul mai multor programe de finanţare internaţională a sectorului agrar (rural).

Punctele slabe ale afacerii ar deveni : forţa de muncă insuficientă, piaţa de desfacere europeană intangibilă pentru cei ce nu dispun de calitate la nivelul standardelor europene.

Şi totuşi, la o investiţie de circa 300000 – 600000 lei pe acest sector, profitul brut poate fi obţinut chiar din primul anul de rod.

Interesant, profitabil, vechi, dar totuşi nou!